Puterea idealului


„Inima omului, în primele săptămâni ale vieții embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, şi de-abia pe urmă coboaraă mai jos, despărțindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi, dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima.”

 în romanul Pădurea spânzuraţilor

Fiecare dintre noi are un ideal, un țel către care tindem să ajungem. Din acest punct de vedere oamenii se împart în două categorii: unii luptă până își ating idealul mult râvnit, alții renunță între timp.

În ultima perioadă îmi revin în minte tot mai des episoade din perioada studenției, când stilul de viață era unul alert (comparativ cu cel de astăzi), când mă implicam activ într-o serie de proiecte și activități care presupuneau un efort fizic ieșit din comun (cel puțin astăzi așa consider), când în unele zile dormeam câteva ore pe noapte (între 3-4 ore), ceea ce era mai mult decât suficient la acea vreme. De exemplu în prima lună de studenție am plecat de la Galați la Oradea pentru a participa la un șir de activități culturale dedicate soților Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Un traseu care trebuia să fie (în mod normal) unul extenuant, era mai degrabă o inițiere în a descoperia Țara, acea bucată de Românie, fascinantă prin locurile și oamenii ei. La fel s-a întâmplat și atunci când am plecat în toamna anului 2013 la Cernăuți, orașul în care l-a „reîntâlnit” pe Eminescu (stautia căruia se află în centrul orașului) și care a lăsat o amprentă puternică în sufletul meu.

Sunt doar două cazuri din îndelungatul meu periplu care în loc să mă epuizeze de energie, m-a motivat să mă dedic cu trup și suflet proiectelor în care m-am implicat de-a lungul timpului.

Astăzi conștientizez (a câta oară?!) că în viață cel mai temeinic stimulent nu este salariul sau funcția (oricât de imperioase nu ar părea uneori necesitățile materiale), ci idealul, cel ce îți poate oferi puterea și rezistența să mergi până în pânzele albe, atunci când vine vorba despre desăvârșire, dar şi despre echilibrul dintre inimă şi rațiune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s